Parasim Baia de Fier pe o caldura incredibila si ne indreptam spre Tg Jiu. Din fericire pe aici nu am avut parte de bucuriile drumurilor romanesti, adica s-a circulat foarte bine, pe drum asfaltat.
Coloana Infinita este primul lucru pe care il vezi cand intri in oras, dupa ce treci de unitatile militare. Amplasata singura in mijlocului unui parc frumos intretinut, se inalta stralucitoare catre soarele puternic de vara. Cateva poze, un caine fericit pentru ca exista aspersoare care funcioneaza in permanenta si mergem mai departe spre parcul central sa vedem si restul sculpturilor.
Parcam pe langa parc. Caldura mare mon cher! Poarta sarutului te intampina la intrarea in parc, frumoasa, magica. Bancile din parc sunt din piatra, precum cele doua monumente importante ale zonei, politie comunitara peste tot, curatenie, liniste si o imbietoare umbra.
Prin deschiderea portii se vede in soare, un pic mai sus decat restul parcului, Masa Tacerii. O masa care atrage turistii ca un magnet, toti vor sa se urce pe ea, noroc cu politistul care sta cu ochii pe ea si are grija sa reaminteasca tuturor ca monumentele nu sunt facute pentru a te catara pe ele si nici loc de joaca nu sunt. Multa apa pe Dunare trebuie sa mai treaca pentru ca poporul roman sa invete sa isi respecte lucrurile de valoare.
Plecam spre Valea Jiului, valeu, valeleu... urmele celui de-al doilea razboi mondial se vad inca pe drumul ce leaga Tg. Jiu de Petrosani. Groapa, groapa, groapa cam asta este drumul national pana la intrarea in defileu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu