Ajunsi in Vatra Dornei dupa un drum nu tocmai scurt, am decis ca nu avem chef sa gatim asa ca am luat masa la o pensiune din Vatra Dornei - Poiana Izvoarelor. Draguta pensiunea, mancarea buna insa foarte scumpa, dar una peste alta a meritat.
Cazarea noastra nu a fost in Vatra Dornei ci intr-un sat de langa, Argestru, la Casa Rustica. Amplasata pe un deal, fara vecini in apropiere, cu tot ceea ce ai nevoie in bucatarie si la gratar, Casa Rustica este o locatie excelenta pentru cineva care tine la buget si la conditii in acelasi timp, desi paturile sunt un pic prea inguste.
La Vatra Dornei am facut doua lucruri pe care le doream foarte tare: rafting si echitatie.
Daca rafting mai facusem acum 5 ani si stiam cum este, in viata mea nu m-am plimbat pe un cal, o singura data m-am urcat pe unul pentru 5 minute si atat.
Bistrita un pic umflata este ideala pentru incepatori, pentru ca in mod normal e foarte usor de mers cu raftul, pot spune chiar usor plictisitor. Insa la Toancele Bistritei chiar trebuie sa fii un pic atent si sa lucrezi in echipa pentru a nu te rasturna intr-o zona foarte agitata si plina de pietre.
Raftingul este o metoda foarte buna de a face miscare in aer liber. Traseul dureaza in jur de 3 ore si noi am mers aproximativ 20 km. Din cauza apei cam reci dupa o perioada disconfortul fizic s-a instalat, mai ales ca o data intrati in cheile Bistritei s-a stricat vremea si a inceput sa se faca frig, sa bata vantul si chiar pe final sa ploua. Oricum este o experienta pe care as repeta-o oricand cu cea mai mare placere.
Tariful pentru rafting este de 50 ron/pers si toate detalii se gasesc la Hotel Sport din Vatra Dornei.
Mi-a placut foarte mult ca toti promovau afacerile tuturor, adica cel de la rafting ne-a recomandat pe cel cu echitatia, cel cu echitatia pe cel cu escalada si asa mai departe.
Traseul de calarie pe care l-am ales a fost cel mai scurt pentru ca majoritatea dintre noi nu mai facusem asta si 45 de minute sunt suficiente pentru prima data, iar costul a fost de 25 ron/persoana.
Ne-am plimbat prin padurea de la marginea orasului, trecand prin zmeurisuri imense, cu niste cai deosebit de docili. Pe al meu in cheama Misu, are 8 ani si este foarte frumos si ascultator. In permanenta am fost insotiti de 2 baieti care aveau grija sa nu o ia caii pe aratura sau noi, in functie de caz.
Dupa o zi cu soare si caldura am avut parte de o ploaie torentiala si o furtuna asa cum stie sa fie la munte, oricum nu mai conta pentru ca noi a doua zi de dimineata plecam inspre Sovata. Un traseu de peste 300 km.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu