Pe unde am mai umblat - mama mea in varf de munte

Ma uitam azi la o postare pe Facebook a unei amice despre tatal sau si mi-a adus aminte de mama, care peste o luna, aproximativ, va implini 68 ani. Mama a fost plimbareata la tinerete si nu numai, ultima aventura a avut-o in 2011 atunci cand s-a reintors pe Vf. Toaca din Cehlau.

Chiar daca inaltimea a coplesit-o si vantul care batea cu putere iti dadea o senzatie de instabilitate, a avut puterea necesara sa stea la poza pe marginea rapei (chiar daca datorita jnepenilor nu se vede) pentru ca fotograful sa surprinda si frumusetea peisajului.

Am urcat de la Durau, pe jos pe o poteca cand abrupta, cand domola si peste 50 % din acest timp, mama nu a vrut sa renunte la rucsacul sau urmand dictonul "iti cari troacele", dupa Cascada Duruitoarea (adica dupa vreo 2 ore de urcat) am reusit sa o convingem sa renunte la el si asta doar ajutati de geografie si faptul ca treptele pe care trebuia sa le urcam erau mult prea inalte pentru statura ei miniona.

Pustoiaca in tricou galben este mama :)

Dupa un drum de aproximativ 6 ore, cand am ajuns la Cabana Dochia, ne asteptam cu totii ca mama sa ramana la cabana, nu sa ma aiba putere sa urce pana pe varful Toaca, dar spre surpriza noastra...nu numai ca a vrut sa ajunga pe varf, a vrut sa mergem si pana la manastirea care se afla sus in Ceahlau, ceea ce inseamna o abatere de aproximativ 30 min.

Sunt mandra ca am o mama atat de curajoasa, pentru ca si-a infrant limitele, traseul fiind mult prea dificil pentru pregatirea sa fizica si ca s-a bucurat de fiecare floare, fiecare nor si mai ales de compania noastra.