Vara asta se pare ca am destinat-o insulelor :). Gokceada insula vanturilor.
Gokceada nu era in planul pe vara 2014, insa in timp ce planificam un tur de tara a aparut aceasta idee.
Este una dintre cele doua insule turcesti si cea mai mare in acelasi timp (ma rog... mare e un fel de-a spune).
Pentru a ajunge pe insula a trebuit sa luam ferry de la Kabatepe, unde am gasit o coada de peste 1km, ceea ce ne-a dus cu gandul la ore bune de asteptare, insa spre surprinderea noastra in mai putin de o ora si jumatate eram pe vapor.
Chiar daca erau cateva sute de masini la coada, iar cei care au venit mai tarziu urmau sa se imbarce catre seara, nu a existat nici un smecher care sa incerce sa fenteze coada, nu au existat discutii, claxoane, etc, atat de civilizat incat nu as fi crezut ca suntem intr-o tara orientala.
Calatoria pe mare a durat o ora jumatate si pe aproape intreg drumul am fost insotiti de o hoarda de pescarusi cersetori :), foarte dibaci de altfel cand venea vorba sa prinsa paine din zbor.
Pe insula exista un singur orasel Gokceada, cateva satuce si numeroase baze militare. Koy este o denumire des intalnita pe insula, insa nu inseamna ceea ce mintea perversa a romanului zice, ci golf daca este scris koy sau sat daca este scris köy.
Insula este foarte, foarte arida. Solul este lutos, rosu si ofera o imagine selenara. Printre boschetii teposi vezi capre si oi, care cauta umbra sau ceva de mancare. Se pare ca nu prea sunt hoti pe insula pentru ca animalele nu sunt supravegheate, ci doar marcate. Totusi din aceasta uscaciune apar in zona satelor terenuri irigate si cultivate, fapt ce te duce cu gandul la Romania unde pamantul este roditor, dar oamenii sunt atat de puturosi.
poza facuta de Kitza |
Hotelul la care am stat, Ada Otel, este amplasat in centrul orasului :), in mijlocul agitatie si langa cateva restaurante traditionale. Orientul la el acasa: turcoaice cu vesimitele traditionale, turisti in pantaloni scurti, zgomotosi si exuberanti. Prioritatea la masini este in functie de tupeu, iar pietonii traverseaza cum le trece prin cap, noi am traversat pe diagonala intersectia si nimeni nu ne-a claxonat, mai mult ne-au dat prioritate.
Nu exista alt fel de restaurant pe insula, asa ca eu am mancat Tavuk Sis (frigaruie de pui), aproape in fiecare zi, pentru ca alternativa era cu oaie sau miel, adica bleahhhh. Restaurantele turcesti nu servesc bauturi alcoolice, iar cele care servesc te fac sa regreti ca ai avut asemenea idee: o bere 10 lire - adica 17lei, la vin nici nu am avut curaj sa ma uit, daca in supermarket cea mai ieftina sticla era in jur de 25 lire.
poza facuta de Kitza |
Daca cu mancarea si bautura am rezolvat-o (note to my self: "data viitoare ia-ti berea de la Bucuresti") am placat la plaja.
Primele doua zile am fost in zona de kiteboarding: vant, soare si o gramada de culori. Partea buna - te bronzezi fara sa simti caldura; partea proasta - daca vrei sa intri in apa risti sa iti iei un kite sau o placa in cap, din cauza ca este o zona destinata celor care invata cum si in ce fel.
poze facute de Kitza |
In schimb am mers pe o plaja foarte frumoasa Laz Koyu , drumul pana acolo nu anuntat nimic, pentru ca strabatea terenuri aride pe un drum destul de dificil...
poza facuta de Kitza |
poza facuta de Kitza |
Am incercat SUP, foarte simpatic. Am avut noroc sa fie o vreme perfecta pentru incepatori, adica apa linistita si vant slab, dar sper sa invat sa stau mai bine pe placa sa ma pot da pe valuri, cred ca este mult mai amuzant :)
Ce nu trebuie ratat in Gokceada:
magazinele de condimente si ierburi si mirosuri si dulciuri - cei mai multi bani cheltuiti
- Kaleloy unul dintre cele mai animate locuri de pe insula, unde poti manca la suprapret si poti cumpara toata prostiile posibile si imposibile de la tarabele amenajate, dar care se deschid dupa ora 8 seara.
Anul viitor lectii de kiteboarding :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu