Pe unde am mai umblat - Insula Evia - Plaje

Nu mi-a placut niciodata sa pierd vremea pe o singura plaja, in loc sa descopar locuri noi, asa ca am luat partea nordica a insulei la picior, ma rog - la roata - tinand cont ca am mers cu masina.

Datorita dimensiunilor considerabile si a drumurilor serpuite, ne-am plimbat doua zile in descoperirea plajelor spectaculoase ale insulei si le-am gasit. Cu toate acestea sunt sigura ca am ratat o gramada de locuri frumoase.

Ce este important de mentionat este faptul ca majoritatea plajelor sunt la distanta de principal al insulei si nu sunt foarte bine semnalizate, nici macar cele mai cunoscute, de aceea este indicat sa va aruncati un ochi pe harta inainte sa plecati, pentru a va face o idee ce vreti sa vedeti.

Prima plaja la care ne-am oprit nu este cine stie ce cunoscuta, este la marginea unui sat format din cateva case (maxim 10), taverna pe plaja si biserica.

Periplul a continuat cu alte trei plaje, una mai spectaculoasa ca alta:

Cand intrati in Ellinika, cautati indicatorul de Agia Nikolaos, in capatul drumului este un golf cu valuri si o insulita minuscula pe care este o bisericuta. Este o plaja cu nisip fin, de aceea nu veti avea nevoie de bashcheti de apa.

Vasilika are una dintre cele mai spectaculoase, fiind neagra, datorita rocilor vulcanice care acopera plaja, este o plaja lata cu portiuni amenajate cu umbrele si ches-long-uri, dar aveti nevoie de papuci de apa din cauza pietrelor destul de neplacute.

Paralia Kotsikias (apopo paralia inseamna plaja, asa ca semnele cu paralia is importante) este o oaza de liniste, un golf inconjurat de coasta  inalta si de culoare aramie, numai buna pentru o sedinta de sorkeling si relaxare.

Plaja Kavos, este cel mai apropiat punct al insulei de arhipelagul Lihadonisia de aici oricine poate lua un fel de taxi nautic pana in arhipelag, dar plaja in sine este spectaculoasa si ca sa nu uitam ca suntem oameni, desi pe plaja este campatul interzis, plaja este plina de motorhome-uri si rulote.

De la Kavos am preferat sa intram pe un drum neasfaltat, de pe malul marii si sa mergem catre ...habar nu am unde, insa am gasit un far, superb amplasat si o coasta plina de liniste.

Ce am vazut noi este doar o mica, mica parte a insulei si in pe aceasta frumoasa insula se poate face baie si plaje aproximativ oriunde, chiar daca in mare parte nu este nimic amenajat.

Cea mai populara, animata si apropiata de gusturile majoritatii romanilor este Pafki, plina de muzica, plaja amenajata si petreceri seara de seara (asa am auzit).

Pe unde am mai umblat - Lihadonisia

Lihadonisia  este un arhipelag de insule vulcanice in vecinatatea insulei Evia. Din comoditate am preferat sa mergem cu o excursie organizata (impecabil pot spune) de o agentie locala, a carei nume nu l-am retinut.

Plecarea la ora 8, am mers cu autocarul pana in Agia Georgios, de unde am fost preluati de o ambarcatiune.

Drumul cu autocarul a fost spectaculos, atat datorita peisajului oferit de insula, cat si datorita maiestriei soferului, care s-a strecurat pe stradute minuscule, unde orice manevra nesigura ar fi daramat macar un balcon. 

Turul arhipelagului, magnific, din pacate ghidul nostru a prezentat numai in sarba, noi fiind singurii  turisti de alta nationalitate dintr-un grup de 30 de persoane. 

Pe una din insulele mai mari exista urmele unei localitati grecesti, parasite acum, dupa ce locuitorii au fost stramutati in urma cu aproximativ 20 ani. Se vad si acum cateva case simple, pe malul marii, inconjurate de maslinii atat de indragiti de greci.

In prezentarea insulei era mentionat faptul ca exista o colonie de foci, bineinteles ca nu am crezut foarte tare acest lucru, pana in momentul cand una dintre vietati si-a scos mustatile  din apa si ne-a privit circumspect, fara sa se apropie de barca si a disparut fara sa ii pese ca noi eram ca niste copii de 5 ani la zoo. 

De la ora 10 am fost garati pe o plaja unde apa clara te lasa sa vezi numeroase vietati, pesti de diverse dimensiuni care se plimbau printre picioarele scaldatorilor, de parca ar fi stiut ca sunt intr-o rezervatie naturala si ca nimeni nu le va face rau.

Oameni prietenosi, mancare buna, atmosfera de vacanta si un soare stralucitor care ne-a bronzat prin umbrela ce ne-a servit ca adapostit vreme de ore bune. 

Am plecat de pe insula cu sufletul incarcat de frumos si ca sa avem un final spectaculos, skipperul a decis sa mearga cu viteza maxima, oferindu-ne o experienta apropiata de cea a zborului deasupra apei. 

Pe unde am mai umblat - Insula Evia - Loutra Edipsou

Unde este insula Evia? Prima intebare pe care am primit-o de la mai toti cunoscutii. Este a doua insula ca marime a Greciei, dupa Creta. 

Initial, in imaginatia noastra, am vrut sa facem un tur complet de insula, insa realitatea din teren ne-a scos asta din cap, in jur de 5 ore de la N la S.

Este o insula muntoasa, cu drumuri impecabile, dar serpuitoare si care iti limiteaza viteza de croaziera, ca sa nu mai vorbim de grecii care nu se grabesc niciodata si poti avea noroc sa mergi chiar si cu 30 km/h.

Prima zi pe insula ne-am petrecut-o in Loutra Edipsou, ceea ce se traduce prin Baile Edipsou, un fel de Baile Govora :), care este una dintre cele mai cautate statiuni balneo din Grecia, beneficiind de multiple izvoare termale.

Ce este interesant este faptul ca in momentul in care cauti pe net baile termale (desi sunt cel putin doua, ce am gasit noi), gasesti doar hotelurile care oferta aceste servicii la preturi exorbitante. exemplu: la baile "de stat" intrarea la piscina pt 2 ore costa 5 euro, iar la spa-ul hotelului costa in jur de 60 euro/30 min. O fi intamplatoare lipsa de vizibilitate a centrelor clasice?

Natura a hotarat insa ca toata lumea se poate bucura gratuit de beneficiile apelor termale, mai multe izvoare fiind direct pe plaja, la dispozitia tuturor.

Exista si o cascada cu apa termala, care cade direct in mare, insa numai cei antrenati pot sta direct sub caderea de apa, aceasta fiind fierbinte.

Ca in orice statiune, restaurantele din zona turistica preturile sunt maricele, dar gasesti chelneri vorbitori de engleza, mancarea este buna, dar nu spectculoasa, in schimb daca mergi la tavernele locale, preturile scad simtitor, gustul este imbunatatit si va exersati limba greaca, pentru ca pe insula Evia engleza nu e foarte populara.
Dintre bunatatile culinare ale insulei trebuie sa mentionez: vita cu sos de lamaie, iepure cu ceapa, saganaki de creveti cu branza feta. Am incercat si mi-au placut crabi si tsipuro (un fel de tuica) care se gaseste in versiune cu sau fara anason.

Nu am mentionat faptul ca in Loutra Edipsou, media de varsta a turistilor este undeva in jur de 50 ani, asa ca nu este o destinatie potrivita pentru cei care doresc distractie, animatie si petreceri.

Pe unde am mai umblat -Atena

Am plecat ca niste buni romani, cu ideea ca in Atena nu ai ce face mai mult de o zi, ca in afara de Acropole orasul nu mai are nimic interesant de oferit....nimic mai gresit.

Cazarea aleasa in Atena, nu a fost cea mai stralucita, dar au primat amplasarea si costul total, asa ca am stat la un B&B curat, central, dar cu baie comuna 😭. Nu ,ma plang se putea si mai rau, am stat la hoteluri cu pretentii, mult mai mizerabile.

A castigat puncte importante la amplasare, central, la 3 statii de metrou de Acropole, curatenie - impecabila si pret - 48 euro/ 2 nopti.

Ajunsi la o ora decenta in Atena, am facut un pic peste 12 ore de la Bucuresti, am luat-o la picior, cu ajutorul indicatiilor gazdei noastre, ajungand in zona turistica Monastiraki, plina de taverne, magazine cu de toate si nimicuri.
Zona Monastiraki ofera o panorama spectaculoasa asupra Acropolelor, Templul zeitei Athena fiind in prim plan.

A doua zi dimineata am plecat spre Acropole, am ajuns imediat dupa deschidere si totusi erau o gramada de oameni deja, temperatura a urcat usor, usor, devenind aprope insuportabila pe la 10. Sus in site-ul arheologic m-am simtit un pic ca intr-un cuptor.

Urcand printre ruine, vazand de ce au fost capabili grecii pe vremea lui Pazvante...mi-a trecut prin cap comparatia cu vasnicul popor dac, care in cam aceeasi periada se ocupa cu vinul si tuica...
Treptele de la intrare in Acropole deschid in fata turistului constructii impozante, mii  de ani de istorie, care au supravituit tuturor vicisitudinilor vremii si vremurilor.

Un aspect foarte placut in toate site-urile arheologice din Athena este prezenta numerosilor curatori, care in afara de supravegherea "inteligentilor" sa nu deterioreze ruinele sau sa isi rupa gatul, sunt la dispozitia turistilor curiosi raspunzand la toate intrebarile si explicand ce si cum.

Din pacate Parthenonul este in continuare aproape inconjurat de schele, insa acestea nu stirbesc cu nimic maretia constructiei. Restauratorii au lasat istoria asa cum este, completand cu materiale de nuanta diferita bucatile lipsa, aratand astfel curiosilor de ce erau in stare arhitectii si constructorii greci in vemuri de mult apuse.

Noi am ales o varianta de bilet mai scumpa 30 euro - dar avand acces la 8 obiective turistice:  Athena, Acropole si imprejurimile, Agora veche si muzeul Stoa Attalos, Agora romana, Libraria lui Hadrian, Olimpion, Kerameikos si Aristotel Lykeion; am reusit sa vedem doar jumatate, din cauza caldurii si a dimensiunilor site-urilor arheologice.

Dupa Acropole am mers sa vedem Olimpieion-ul sau Templul lui Zeus, din care au mai ramas 16 coloane, intrarea initial facandu-se prin Poarta lui Hadrian.

Pana sa vedem urmatorul obiectiv, am facut o pauza de hidratare la una din tavernele din Monastiraki, unde nu am putut refuza un pic de tzatziki cu cartofi prajiti.
Agora Veche este un ansamblu arheologic in care exista Templul lui Hefaistos, care a fost functional pana la inceputul anilor 1900 - initial templu, apoi biserica si in cele din urma muzeu, acum se poate vizita doar pe exterior.

De asemenea exista o biserica ortodoxa, in care am admirat cateva dintre picturile originale, restaurate.

Muzeul, care ne arata in machete cum arata vechea Agora, precum si o colectie impresionanta de obiecte gasite in interiorul site-ului, unele mai bine conservate decat altele.

Ceramica si tehnica de pictura, care a rezistat doar 2-3000 de ani.

Scutul spartan, ne arata cam cat de mari sau puternici erau acestia, tinand cont ca avea un diametru de peste 1m.

Plimbarea prin Athena s-a terminat asa cum nu se putea mai bine, adica printr-o cina la o taverna traditionala, la poalele Acropolelor, in sunet de muzica traditionala si cu mancare locala - musaka si vita cu vinete, deeeliiciooos.

Clar trebuie sa revenim in Athena, mai avem o gramada de chestii de vazut...

Pe unde am mai umblat - mama mea in varf de munte

Ma uitam azi la o postare pe Facebook a unei amice despre tatal sau si mi-a adus aminte de mama, care peste o luna, aproximativ, va implini 68 ani. Mama a fost plimbareata la tinerete si nu numai, ultima aventura a avut-o in 2011 atunci cand s-a reintors pe Vf. Toaca din Cehlau.

Chiar daca inaltimea a coplesit-o si vantul care batea cu putere iti dadea o senzatie de instabilitate, a avut puterea necesara sa stea la poza pe marginea rapei (chiar daca datorita jnepenilor nu se vede) pentru ca fotograful sa surprinda si frumusetea peisajului.

Am urcat de la Durau, pe jos pe o poteca cand abrupta, cand domola si peste 50 % din acest timp, mama nu a vrut sa renunte la rucsacul sau urmand dictonul "iti cari troacele", dupa Cascada Duruitoarea (adica dupa vreo 2 ore de urcat) am reusit sa o convingem sa renunte la el si asta doar ajutati de geografie si faptul ca treptele pe care trebuia sa le urcam erau mult prea inalte pentru statura ei miniona.

Pustoiaca in tricou galben este mama :)

Dupa un drum de aproximativ 6 ore, cand am ajuns la Cabana Dochia, ne asteptam cu totii ca mama sa ramana la cabana, nu sa ma aiba putere sa urce pana pe varful Toaca, dar spre surpriza noastra...nu numai ca a vrut sa ajunga pe varf, a vrut sa mergem si pana la manastirea care se afla sus in Ceahlau, ceea ce inseamna o abatere de aproximativ 30 min.

Sunt mandra ca am o mama atat de curajoasa, pentru ca si-a infrant limitele, traseul fiind mult prea dificil pentru pregatirea sa fizica si ca s-a bucurat de fiecare floare, fiecare nor si mai ales de compania noastra.

Pe unde am mai umblat - Gokceada, Turcia

Vara asta se pare ca am destinat-o insulelor :). Gokceada insula vanturilor.

Gokceada nu era in planul pe vara 2014, insa in timp ce planificam un tur de tara a aparut aceasta idee. 

Este una dintre cele doua insule turcesti si cea mai mare in acelasi timp (ma rog... mare e un fel de-a spune).

Pentru a ajunge pe insula a trebuit sa luam ferry de la Kabatepe, unde am gasit o coada de peste 1km, ceea ce ne-a dus cu gandul la ore bune de asteptare, insa spre surprinderea noastra in mai putin de o ora si jumatate eram pe vapor.

Chiar daca erau cateva sute de masini la coada, iar cei care au venit mai tarziu urmau sa se imbarce catre seara, nu a existat nici un smecher care sa incerce sa fenteze coada, nu au existat discutii, claxoane, etc, atat de civilizat incat nu as fi crezut ca suntem intr-o tara orientala.

Calatoria pe mare a durat o ora jumatate si pe aproape intreg drumul am fost insotiti de o hoarda de pescarusi cersetori :), foarte dibaci de altfel cand venea vorba sa prinsa paine din zbor.

Pe insula exista un singur orasel Gokceada, cateva satuce si numeroase baze militare. Koy este o denumire des intalnita pe insula, insa nu inseamna ceea ce mintea perversa a romanului zice, ci golf daca este scris koy sau sat daca este scris köy. 

Insula este foarte, foarte arida. Solul este lutos, rosu si ofera o imagine selenara. Printre boschetii teposi vezi capre si oi, care cauta umbra sau ceva de mancare. Se pare ca nu prea sunt hoti pe insula pentru ca animalele nu sunt supravegheate, ci doar marcate. Totusi din aceasta uscaciune apar in zona satelor terenuri irigate si cultivate, fapt ce te duce cu gandul la Romania unde pamantul este roditor, dar oamenii sunt atat de puturosi.

poza facuta de Kitza

Hotelul la care am stat, Ada Otel, este amplasat in centrul orasului :), in mijlocul agitatie si langa cateva restaurante traditionale. Orientul la el acasa: turcoaice cu vesimitele traditionale, turisti in pantaloni scurti, zgomotosi si exuberanti. Prioritatea la masini este in functie de tupeu, iar pietonii traverseaza cum le trece prin cap, noi am traversat pe diagonala intersectia si nimeni nu ne-a claxonat, mai mult ne-au dat prioritate.

Nu exista alt fel de restaurant pe insula, asa ca eu am mancat Tavuk Sis (frigaruie de pui), aproape in fiecare zi, pentru ca alternativa era cu oaie sau miel, adica bleahhhh. Restaurantele turcesti nu servesc bauturi alcoolice, iar cele care servesc te fac sa regreti ca ai avut asemenea idee: o bere 10 lire - adica 17lei, la vin nici nu am avut curaj sa ma uit, daca in supermarket cea mai ieftina sticla era in jur de 25 lire.

poza facuta de Kitza

Sarmalute cu orez - noroc ca traim in Romania si am invatat sa le facem cu diverse carnuri, pentru ca sunt mult mai gustoase, ayran - pentru mine e un fel de iaurt dizolvat in foarte multa apa si sarat, ardeii umpluti sunt tot cu orez, iar baclavalele sunt facute cu zer/seu de oaie bleah, bleah,bleah...ma rog amatorii de oaie au fost in extaz.
Daca cu mancarea si bautura am rezolvat-o (note to my self: "data viitoare ia-ti berea de la Bucuresti") am placat la plaja.

Primele doua zile am fost in zona de kiteboarding: vant, soare si o gramada de culori. Partea buna - te bronzezi fara sa simti caldura; partea proasta - daca vrei sa intri in apa risti sa iti iei un kite sau o placa in cap, din cauza ca este o zona destinata celor care invata cum si in ce fel.

poze facute de Kitza

Simtind nevoia de diversitate am inceput sa cutreieram insula, in sensul ca am inceract sa vizitam cate ceva - actiune esuata, pentru ca satul grecesc parasit - il vizitezi din masina si catre alte zone unde ar fi fost ceva interesant drumul era destul de rau asa ca am renuntat.
In schimb am mers pe o plaja foarte frumoasa Laz Koyu , drumul pana acolo nu anuntat nimic, pentru ca strabatea terenuri aride pe un drum destul de dificil...

poza facuta de Kitza

Ultimele doua zile le-am petrecut pe cea mai cunoscuta plaja de pe insula, Aydincik. Aici i-am gasit pe amatorii de windsurf si pe cei care doar fac baie de soare si balaceala clasica. Chiar daca nu este salbatica si este o plaja asa cum gasesti in foarte multe locuri din lume, este speciala prin fatul ca ofera posibilitatea de a lua lectii de windsurf, se inchiriaza SUP (stand up paddele board) sunt nenumarate baruri si restaurante, spatiu de campare, lac sarat unde te poti desfata cu o baie de namol (am zis pas).

poza facuta de Kitza

Atmosfera este ca un fel de Vama Veche pe vremuri cand floricele infloreau si pasarelele cantau, inainte sa apara drogatii pe plaja si sa ai grija pe unde calci ca sa nu te umpli de rahaha.
Am incercat SUP, foarte simpatic. Am avut noroc sa fie o vreme perfecta pentru incepatori, adica apa linistita si vant slab, dar sper sa invat sa stau mai bine pe placa sa ma pot da pe valuri, cred ca este mult mai amuzant :)

Ce nu trebuie ratat in Gokceada:

magazinele de condimente si ierburi si mirosuri si dulciuri - cei mai multi bani cheltuiti

- Kaleloy unul dintre cele mai animate locuri de pe insula, unde poti manca la suprapret si poti cumpara toata prostiile posibile si imposibile de la tarabele amenajate, dar care se deschid dupa ora 8 seara.

Anul viitor lectii de kiteboarding :)