Pe unde am mai umblat - Insula Evia - Plaje

Nu mi-a placut niciodata sa pierd vremea pe o singura plaja, in loc sa descopar locuri noi, asa ca am luat partea nordica a insulei la picior, ma rog - la roata - tinand cont ca am mers cu masina.

Datorita dimensiunilor considerabile si a drumurilor serpuite, ne-am plimbat doua zile in descoperirea plajelor spectaculoase ale insulei si le-am gasit. Cu toate acestea sunt sigura ca am ratat o gramada de locuri frumoase.

Ce este important de mentionat este faptul ca majoritatea plajelor sunt la distanta de principal al insulei si nu sunt foarte bine semnalizate, nici macar cele mai cunoscute, de aceea este indicat sa va aruncati un ochi pe harta inainte sa plecati, pentru a va face o idee ce vreti sa vedeti.

Prima plaja la care ne-am oprit nu este cine stie ce cunoscuta, este la marginea unui sat format din cateva case (maxim 10), taverna pe plaja si biserica.

Periplul a continuat cu alte trei plaje, una mai spectaculoasa ca alta:

Cand intrati in Ellinika, cautati indicatorul de Agia Nikolaos, in capatul drumului este un golf cu valuri si o insulita minuscula pe care este o bisericuta. Este o plaja cu nisip fin, de aceea nu veti avea nevoie de bashcheti de apa.

Vasilika are una dintre cele mai spectaculoase, fiind neagra, datorita rocilor vulcanice care acopera plaja, este o plaja lata cu portiuni amenajate cu umbrele si ches-long-uri, dar aveti nevoie de papuci de apa din cauza pietrelor destul de neplacute.

Paralia Kotsikias (apopo paralia inseamna plaja, asa ca semnele cu paralia is importante) este o oaza de liniste, un golf inconjurat de coasta  inalta si de culoare aramie, numai buna pentru o sedinta de sorkeling si relaxare.

Plaja Kavos, este cel mai apropiat punct al insulei de arhipelagul Lihadonisia de aici oricine poate lua un fel de taxi nautic pana in arhipelag, dar plaja in sine este spectaculoasa si ca sa nu uitam ca suntem oameni, desi pe plaja este campatul interzis, plaja este plina de motorhome-uri si rulote.

De la Kavos am preferat sa intram pe un drum neasfaltat, de pe malul marii si sa mergem catre ...habar nu am unde, insa am gasit un far, superb amplasat si o coasta plina de liniste.

Ce am vazut noi este doar o mica, mica parte a insulei si in pe aceasta frumoasa insula se poate face baie si plaje aproximativ oriunde, chiar daca in mare parte nu este nimic amenajat.

Cea mai populara, animata si apropiata de gusturile majoritatii romanilor este Pafki, plina de muzica, plaja amenajata si petreceri seara de seara (asa am auzit).

Pe unde am mai umblat - Lihadonisia

Lihadonisia  este un arhipelag de insule vulcanice in vecinatatea insulei Evia. Din comoditate am preferat sa mergem cu o excursie organizata (impecabil pot spune) de o agentie locala, a carei nume nu l-am retinut.

Plecarea la ora 8, am mers cu autocarul pana in Agia Georgios, de unde am fost preluati de o ambarcatiune.

Drumul cu autocarul a fost spectaculos, atat datorita peisajului oferit de insula, cat si datorita maiestriei soferului, care s-a strecurat pe stradute minuscule, unde orice manevra nesigura ar fi daramat macar un balcon. 

Turul arhipelagului, magnific, din pacate ghidul nostru a prezentat numai in sarba, noi fiind singurii  turisti de alta nationalitate dintr-un grup de 30 de persoane. 

Pe una din insulele mai mari exista urmele unei localitati grecesti, parasite acum, dupa ce locuitorii au fost stramutati in urma cu aproximativ 20 ani. Se vad si acum cateva case simple, pe malul marii, inconjurate de maslinii atat de indragiti de greci.

In prezentarea insulei era mentionat faptul ca exista o colonie de foci, bineinteles ca nu am crezut foarte tare acest lucru, pana in momentul cand una dintre vietati si-a scos mustatile  din apa si ne-a privit circumspect, fara sa se apropie de barca si a disparut fara sa ii pese ca noi eram ca niste copii de 5 ani la zoo. 

De la ora 10 am fost garati pe o plaja unde apa clara te lasa sa vezi numeroase vietati, pesti de diverse dimensiuni care se plimbau printre picioarele scaldatorilor, de parca ar fi stiut ca sunt intr-o rezervatie naturala si ca nimeni nu le va face rau.

Oameni prietenosi, mancare buna, atmosfera de vacanta si un soare stralucitor care ne-a bronzat prin umbrela ce ne-a servit ca adapostit vreme de ore bune. 

Am plecat de pe insula cu sufletul incarcat de frumos si ca sa avem un final spectaculos, skipperul a decis sa mearga cu viteza maxima, oferindu-ne o experienta apropiata de cea a zborului deasupra apei. 

Pe unde am mai umblat - Insula Evia - Loutra Edipsou

Unde este insula Evia? Prima intebare pe care am primit-o de la mai toti cunoscutii. Este a doua insula ca marime a Greciei, dupa Creta. 

Initial, in imaginatia noastra, am vrut sa facem un tur complet de insula, insa realitatea din teren ne-a scos asta din cap, in jur de 5 ore de la N la S.

Este o insula muntoasa, cu drumuri impecabile, dar serpuitoare si care iti limiteaza viteza de croaziera, ca sa nu mai vorbim de grecii care nu se grabesc niciodata si poti avea noroc sa mergi chiar si cu 30 km/h.

Prima zi pe insula ne-am petrecut-o in Loutra Edipsou, ceea ce se traduce prin Baile Edipsou, un fel de Baile Govora :), care este una dintre cele mai cautate statiuni balneo din Grecia, beneficiind de multiple izvoare termale.

Ce este interesant este faptul ca in momentul in care cauti pe net baile termale (desi sunt cel putin doua, ce am gasit noi), gasesti doar hotelurile care oferta aceste servicii la preturi exorbitante. exemplu: la baile "de stat" intrarea la piscina pt 2 ore costa 5 euro, iar la spa-ul hotelului costa in jur de 60 euro/30 min. O fi intamplatoare lipsa de vizibilitate a centrelor clasice?

Natura a hotarat insa ca toata lumea se poate bucura gratuit de beneficiile apelor termale, mai multe izvoare fiind direct pe plaja, la dispozitia tuturor.

Exista si o cascada cu apa termala, care cade direct in mare, insa numai cei antrenati pot sta direct sub caderea de apa, aceasta fiind fierbinte.

Ca in orice statiune, restaurantele din zona turistica preturile sunt maricele, dar gasesti chelneri vorbitori de engleza, mancarea este buna, dar nu spectculoasa, in schimb daca mergi la tavernele locale, preturile scad simtitor, gustul este imbunatatit si va exersati limba greaca, pentru ca pe insula Evia engleza nu e foarte populara.
Dintre bunatatile culinare ale insulei trebuie sa mentionez: vita cu sos de lamaie, iepure cu ceapa, saganaki de creveti cu branza feta. Am incercat si mi-au placut crabi si tsipuro (un fel de tuica) care se gaseste in versiune cu sau fara anason.

Nu am mentionat faptul ca in Loutra Edipsou, media de varsta a turistilor este undeva in jur de 50 ani, asa ca nu este o destinatie potrivita pentru cei care doresc distractie, animatie si petreceri.

Pe unde am mai umblat -Atena

Am plecat ca niste buni romani, cu ideea ca in Atena nu ai ce face mai mult de o zi, ca in afara de Acropole orasul nu mai are nimic interesant de oferit....nimic mai gresit.

Cazarea aleasa in Atena, nu a fost cea mai stralucita, dar au primat amplasarea si costul total, asa ca am stat la un B&B curat, central, dar cu baie comuna 😭. Nu ,ma plang se putea si mai rau, am stat la hoteluri cu pretentii, mult mai mizerabile.

A castigat puncte importante la amplasare, central, la 3 statii de metrou de Acropole, curatenie - impecabila si pret - 48 euro/ 2 nopti.

Ajunsi la o ora decenta in Atena, am facut un pic peste 12 ore de la Bucuresti, am luat-o la picior, cu ajutorul indicatiilor gazdei noastre, ajungand in zona turistica Monastiraki, plina de taverne, magazine cu de toate si nimicuri.
Zona Monastiraki ofera o panorama spectaculoasa asupra Acropolelor, Templul zeitei Athena fiind in prim plan.

A doua zi dimineata am plecat spre Acropole, am ajuns imediat dupa deschidere si totusi erau o gramada de oameni deja, temperatura a urcat usor, usor, devenind aprope insuportabila pe la 10. Sus in site-ul arheologic m-am simtit un pic ca intr-un cuptor.

Urcand printre ruine, vazand de ce au fost capabili grecii pe vremea lui Pazvante...mi-a trecut prin cap comparatia cu vasnicul popor dac, care in cam aceeasi periada se ocupa cu vinul si tuica...
Treptele de la intrare in Acropole deschid in fata turistului constructii impozante, mii  de ani de istorie, care au supravituit tuturor vicisitudinilor vremii si vremurilor.

Un aspect foarte placut in toate site-urile arheologice din Athena este prezenta numerosilor curatori, care in afara de supravegherea "inteligentilor" sa nu deterioreze ruinele sau sa isi rupa gatul, sunt la dispozitia turistilor curiosi raspunzand la toate intrebarile si explicand ce si cum.

Din pacate Parthenonul este in continuare aproape inconjurat de schele, insa acestea nu stirbesc cu nimic maretia constructiei. Restauratorii au lasat istoria asa cum este, completand cu materiale de nuanta diferita bucatile lipsa, aratand astfel curiosilor de ce erau in stare arhitectii si constructorii greci in vemuri de mult apuse.

Noi am ales o varianta de bilet mai scumpa 30 euro - dar avand acces la 8 obiective turistice:  Athena, Acropole si imprejurimile, Agora veche si muzeul Stoa Attalos, Agora romana, Libraria lui Hadrian, Olimpion, Kerameikos si Aristotel Lykeion; am reusit sa vedem doar jumatate, din cauza caldurii si a dimensiunilor site-urilor arheologice.

Dupa Acropole am mers sa vedem Olimpieion-ul sau Templul lui Zeus, din care au mai ramas 16 coloane, intrarea initial facandu-se prin Poarta lui Hadrian.

Pana sa vedem urmatorul obiectiv, am facut o pauza de hidratare la una din tavernele din Monastiraki, unde nu am putut refuza un pic de tzatziki cu cartofi prajiti.
Agora Veche este un ansamblu arheologic in care exista Templul lui Hefaistos, care a fost functional pana la inceputul anilor 1900 - initial templu, apoi biserica si in cele din urma muzeu, acum se poate vizita doar pe exterior.

De asemenea exista o biserica ortodoxa, in care am admirat cateva dintre picturile originale, restaurate.

Muzeul, care ne arata in machete cum arata vechea Agora, precum si o colectie impresionanta de obiecte gasite in interiorul site-ului, unele mai bine conservate decat altele.

Ceramica si tehnica de pictura, care a rezistat doar 2-3000 de ani.

Scutul spartan, ne arata cam cat de mari sau puternici erau acestia, tinand cont ca avea un diametru de peste 1m.

Plimbarea prin Athena s-a terminat asa cum nu se putea mai bine, adica printr-o cina la o taverna traditionala, la poalele Acropolelor, in sunet de muzica traditionala si cu mancare locala - musaka si vita cu vinete, deeeliiciooos.

Clar trebuie sa revenim in Athena, mai avem o gramada de chestii de vazut...